marți, 10 martie 2009

De ce visam?

Ernest Hartmann, profesor de psihiatrie la Tufts University School of Medicine si director la Sleep Disorders Center la Newton Wellesley Hospital din Boston, explica. Este foarte usor sa ne intrebam “De ce visam?” sau “Care este rolul viselor?”, dar este foarte greu sa dam un raspuns.
Cel mai sincer raspuns este ca inca nu se cunoaste rolul sau rolurile viselor. Acest fapt nu trebuie sa surprinda deoarece, in ciuda atator teorii, inca nu stim pe deplin rolul somnului, nici rolul REM (rapid eye movement) care apare, in general, cand apar si visele. Aceste doua stari biologice sunt mai usor de cercetat decat fenomenul “lunecos” al visarii.
Unii cercetatori sustin ca, probabil, visul nu are niciun rol. Ei considera ca somnul si perioada de REM au functii biologice (desi acestea nu au fost stabilite exact) si ca visarea este un epifenomen care reprezinta activitatea creierului pe durata periodei de REM din timpul somnului.
Ernest Hartmann considera ca nu aceasta este explicatia. “Am fi satisfacuti sa credem ca si gandirea este un epifenomen – activitatea creierului din timpul cand suntem treji?”. El si colegii sai incearca sa explice fenomenul visarii si posibilele lui functii in lucrarea Contemporary Theory of Dreaming.
Ideea de baza este urmatoarea: caile de activare si conectarile neuronale au loc sau nu in mod constant in creierul nostru, constituind partea fizica a mintii noastre. Exista o continuitate in realizarea conexiunilor pe care mai tarziu le experimentam ca functii mentale. Pe de o parte, ne concentram asupra starii de veghe, iar pe de alta parte asupra liniaritatii si fortei conexiunii. Cand trecem de la concentrare la reverie, visare cu ochii deschisi si in final la visarea propriu-zisa concentrarea scade treptat. Visarea este undeva la capatul continuitatii, starea in care conexiunile sunt foarte slabe.
Unii considera ca acest proces de slabire a conexiunilor este intamplator, caz in care visul nu ar avea niciun rol.
In teoria lui Ernest Hartmann procesul nu este considerat intamplator, ci se face referire la sentimentele celui care viseaza.
Cand este vorba de un sentiment clar si scurt, visele sunt de obicei simple. In schimb, oamenii care au suportat traume, au vise de genul “eram pe o plaja si am fost <> de un val imens”. Acesta este doar un exemplu. Cel care viseaza nu traieste evenimentul traumatizant, ci este ilustrat sentimentul de inspaimantare intr-o alta ipostaza. Cand starea emotionala este mai putin clara, sau cand sunt mai multe sentimente amestecate, visele devin mai complicate.
Statisticile arata ca astfel de vise sunt mai frecvente si mai intense dupa trauma. De fapt, intensitatea visului este o masura a incarcaturii emotionale a celui care viseaza.Mai mult, teoria sustine ca visele sunt o punte intre conexiunile nervoase si sentimente. Dar acestea sunt intamplatoare sau au un rost bine stabilit? Rolul este insa foarte greu de stabilit, teoria bazandu-se pe studiul a numerosi indivizi care au trait evenimente traumatizante.
Cineva care a scapat dintr-un incendiu poate visa despre incendiul respectiv cateva minute, apoi poate visa ca este luat de un val. Dupa cateva saptamani, visele vor corela tot mai mult incendiul cu valul sau cu alte experiente traumatizante sau grele traite de individ, apoi visul se va indrepta tot mai mult spre starea de normalitate.
Visele par sa fie conexiuni sau fluxuri din partea fizica a mintii, ceea ce ar sugera un posibil rol al lor. Pe moment, aceste conexiuni diminueaza incarcatura emotionala. Pe termen lung, trauma este corelata cu alte sisteme neuronale –ideea este ca atunci cand in viitor vor aparea evenimente similare, conexiunile vor exista deja, iar evenimentul va fi mai putin traumatizant. Aceste tipuri de functii pot fi mai importante la inaintasii nostri care probabil au trecut prin traume mai des si mai constant fata de noi care traim intr-o lume industrializata.
Se ia in considerare un posibil rol al viselor in a reduce incarcatura emotionala si rolul adaptativ in a face fata mai usor urmatoarelor traume si evenimentelor stresante.

duminică, 8 martie 2009

Keratoconjunctivita sau sindromul de ochi uscati

Sindromul de "ochi uscati" (keratoconjunctivita, xeroftalmia) este cea mai comuna problema cu care se confrunta medicii oftalmologi; este cauzata, in principal, de calitatea lacrimilor secretate de glandele lacrimale.
Lacrimile sunt constituite din apa (hidratare), lipide (lubrifiere), mucus, anticorpi si proteine specifice.Una dintre cauzele aparitiei acestui sindrom este procesul de imbatranire, datorita scaderii concentratiei in lipide a lacrimilor si este mai frecvent la femei. Alti factor sunt cei climatici, dar si aerul conditionat, fumul de tigara, calculatorul.
Lentilele de contact pot da senzatia de uscaciune a ochilor deoarece absorb lacrimile. Anumite medicamente, afectiunile tiroidei, Parkinson-ul, sindromul Sjogren, deficienta de vitamina A sunt o cauza pentru aparitia acestei tulburari. De asemenea, femeile se confrunta adesea cu o astfel de problema datorita schimbarilor hormonale din perioada menopauzei.
In general, sindromul de ochi uscati se manifesta prin mancarime, roseata, iritatie, vedere incetosata, lacrimare excesiva, discomfort dupa citit, privit la TV, lucru la computer.
Exista mai multe teste pentru a pune diagnosticul de ochi uscati. Medicul poate masura producerea, rata evaporarii si calitatea lacrimilor.
Tratamentul sindromului de ochi uscati consta, de cele mai multe ori, in utilizarea de lacrimi artificiale. Aceste produse amelioreaza temporar senzatia de ochi uscati. Sunt recomandate produsele oftalmice fara conservanti deoarece acestia pot provoca iritatii. Trebuiesc evitate produsele care "albesc" ochiul – acestea nu contin lubrifianti adecvati si, de cele mai multe ori, inrautatesc problema.
Blocarea canalelor de scurgere a lacrimilor este o alta metoda prin care se evita pierderea lacrimilor. Aceasta se poate face cu ajutorul unor baze dizolvabile ce contin colagen. Se poate efectua blocarea temporara sau chiar permanenta a acestor canale.
In 2002, FDA a aprobat picaturile de ochi pentru tratamentul sindromului cronic de ochi uscati, destinate sa stimuleze producerea naturala a lacrimilor.
Inflamatia poate fi inlaturata prin folosirea de steroizi topici sau ciclosporine.Alte medicamente topice sau chiar interventii chirurgicale menite sa blocheze canalele care fac legatura dintre ochi si nas, evitandu-se astfel scurgerea lacrimilor, pot fi o alternativa de tratament.
Schimbari simple in modul de viata pot reduce acest fenomen: consumul adecvat de lichide si clipitul des, mai ales cand privim la TV, evitarea frecarii ochilor.
Keratoconjunctivita este, de obicei, o problema cronica. Majoritatea pacientilor cu forme moderate pot fi tratati simptomatic cu topice lubrifiante. Insa, atunci cand simptomele sunt severe, acestea se manifesta prin vedere incetosata, iritatie severa, ajungandu-se pana la imposibilitatea de a tine ochii deschisi sau de a conduce.
Tratarea ochilor uscati este importanta atat pentru comfort, dar mai ales pentru sanatatea corneei.

sâmbătă, 7 martie 2009

Sunt tigarile o pacoste mai mare pentru adolescenti decat marijuana?

Un studiu al cercetatorilor elvetieni efectuat asupra unor persoane cu varsta curpinsa intre 16 si 20 de ani, arata ca tinerii care consuma un singur tip de substante narcotice au mai putine probleme sociale decat adolescentii care consuma tutun in asociatie cu alte substante, cum ar fi marijuana sau cannabis.
O nebunie ? In aparenta nu, cercetatorii de la Universitatea din Lausanne relateaza, in Arhivele Medicinei Pediatrice, ca tinerii care folosesc doar marijuana sunt la fel de sociabili ca persoanele care nu fumeaza.Cercetatorii au intervievat 5623 de adolescenti elvetieni, dintre care 2439 persoane de sex feminin, cu varsta cuprinsa intre 16 si 20 de ani, printre care si 455 de persoane care au spus ca ei fumeaza doar "iarba"; 1703 de studenti au spus ca sunt dependenti atat de tutun cat si de marijuana; 3105 persoane au spus ca nu au fumat deloc."Ipoteza teoretica de la care a plecat acest studiu este faptul ca utilizarea drogurilor legale (tutun si alcool) este un precedent pentru consumul de cannabis" spun autorii studiului. "Totusi, cercetari recente indica, deasemenea ca utilizarea cannabis-ului ar putea preceda, sau ar putea fi simultan cu consumul de tutun, si ca, de fapt, folosirea sa ar putea spori consumul de tigarete, sau ar putea duce la dependenta de nicotina, indiferent daca persoana este fumator sau nu."Desemenea ei au observat ca, in comparatie cu adolescentii care folosesc ambele droguri, cei care folosesc doar marijuana sunt majoritari barbati (71.6% in comparatie cu 59.7% femei); au note mai bune (77.5% spre deosebire de 66.6%); practica diverse sporturi (85.5% in comparatie cu 66.7%); si traiesc cu ambii parinti (78.2% spre deosebire de 68.3%). Cei care fumeaza doar cannabis sunt, mai putin susceptibili la consumul altor droguri ilegale spre deosebire de cei care consuma tutun si alte substante din aceeasi categorie sau care au consumat alcool ori au fumat "iarba" de mai mult de doua ori in 30 de zile.In contrast cu cei care au evitat ambele substante, majoritatea persoanelor din grupul carora au fumat doar "iarba" au fost persoane de sex masculin (71.6% barbati, spre deosebire de 47.7% femei); au avut relatii bune cu prietenii (87% fata de 83.2%); au practicat diverse sporturi (85.5% vs. 76.6%). Totusi au avut relatii mai proaste cu parintii spre deosebire de cei care au ales abstinenta (74.1% fata de 82.4%).“Cei care folosesc doar cannabis, si declara ca nu consuma tutun par sa nu aibe probleme majore pe plan familiar, personal sau profesional. Totusi problemele lor nu ar trebui ignorate,” spun autorii studiului.
Persoanele care militeaza pentru legalizarea marijuanei lauda concluziile acestor cercetari."Studii ca acestea arata ca asocierile de diferite substante narcotice nu sunt cauze, ci efecte," spune Bruce Mirken, din Washington D.C.,implicat in proiectul politicii drogurilor din SUA, care face lobby pentru legalizarea, reglarea si taxarea consumului de marijuana, asemanator tutunului si alcoolului. "Majoritatea oamenilor realizeaza asocieri intre consumul de marijuana si diverse probleme de genul: note slabe la scoala sau relatia proasta cu parintii. Deci se va spune de acum ca fumatul marijuanei va face adolescentii sa aibe relatii sociale mai bune si sa fie mai deschisi spre diverse activitati sportive ?""Nimeni nu vrea sa incurajeze consumul de marijuana," adauga Mirken, "dar acest studiu sugereaza ca cele mai serioase probleme pentru adolescenti si parinti, nu o reprezinta consumul ocazional de marijuana, ci utilizarea foarte des a multiplelor substante narcotice, care arata un copil cu probleme grave si care are nevoie de ajutor."

Putem vindeca frica?

Frica este mai mult decat o stare de spirit; ea este un raspuns chimic. Senzatia de alarmare provine din circuitele cerebrale, din schimburile neurochimice dintre celulele nervoase. Este o reactie fizica provocata de hazard; atat timp cat pericolul este direct si real, frica este normala si ne protejeaza. Frica are si o componenta genetica. Un sobolan intotdeauna va fi speriat de mirosul unei vulpi, chiar daca acel sobolan si-a petrecut intreaga viata intr-un laborator. De asemenea, noi, oamenii, suntem intotdeauna supusi anxietatii in unele momente ce se aseamana cu cele prin care au trecut stramosii nostri.
De ce este frica atat de refractara? Ce putem face in aceasta privinta?
Terapia este un sprijin pentru multi; altii se bazeaza pe suportul primit din partea credintelor lor sau a unor grupuri de suport. Exista medicamente ce suprima frica. Dar oare ar trebui cu totii sa inghitim o pastila pentru a scapa de anxietate?
Cand cineva se simte amenintat, metabolismul acestuia actioneaza in anticiparea unei nevoi iminente de aparare sau de fuga. “Lupta sau fugi”, sau raspunsul in fata stresului acut, a fost prima oara descris de catre Walter Cannon, un fiziolog de la Universitatea Harvard in anul 1920. Acesta a observat ca oamenii, ca si animalele, reactioneaza in fata pericolului printr-un raspuns hormonal. Organismul elibereaza hormoni vasoconstrictori precum adrenalina, noradrenalina si cortizolul (steroid antiinflamator). Inima bate mai repede si pompeaza sangele cu o putere mai mare, raspunsul nervos se declanseaza mai repede, pielea se raceste, ochii se dilata si parti ale creierului implicate in luarea deciziilor primesc mesajul ca ar fi timpul sa actionam.
O data ce o persoana a invatat sa se simta amenintata de ceva anume, aceasta va avea sentimente negative asociate acelei experiente. Spre deosebire de soareci, noi oamenii putem fi alarmati de evenimente doar pe care le-am citit sau de care am auzit. Daca nu suntem capabili sa raspundem in absenta unei tinte veritabile, devenim anxiosi.Minimizarea amintirilor legate de frica cu medicamente sau vaccinuri nu este, din pacate, acelasi lucru cu reinstruirea creierului in asa fel incat acesta sa fie mai pregatit sa faca fata situatiilor viitoare. Cu toate ca acest tip de medicamente progreseaza, terapia joaca un rol important in tratarea fricii. Din nefericire, aceste medicamente impotriva anxietatii precum trachilizantele (ex. Valium - diazepam) pot interfera cu functiile psihice normale ale individului si sa il lase pe acesta indiferent fata de lumea ce il inconjoara.
Pentru a invinge frica trebuie sa o readucem pe aceasta intr-un loc primitiv al creierului, ca aceasta sa actioneze precum un instinct cu rol in a ne proteja impotriva pericolelor fizice. Trebuie sa incetam sa o mai suprapersonalizam, sa recastigam incredere prin controlul asupra unor parti ale vietii noastre si sa inlocuim temerile neintemeiate cu ... curajul existent.

Cearcane si ochi obositi

Ochii sunt organele prin intermediul carora cunoastem frumusetea, farmecul imaginilor externe, dar in acelasi timp ofera celorlati o imagine foarte completa despre ceea ce se intampla in interiorul nostru. Expresia ochilor da expresie intregii figuri, intinereste sau imbatraneste, ofera indicii asuptra stilului de viata, asupra sanatatiii generale, starii de spirit si chiar asupra inteligentei. De aceea este foarte important sa-i ingrijim cum se cuvine, si nu numai pentru rolul lor estetic ci pentru importanta lor deosebita in procesul cunoasterii si in viata omului in general.Cum stilul de viata este foarte alert, ni se intampla de multe ori sa ne confruntam cu problema cearcanelor sau a ochilor obositi. Exista anumite tratamente care va pot ajuta sa inlaturati aceste neajunsuri. Totusi, o remarca se impune: daca ochii sunt foarte obositi si pleoapele umflate, incercati sa nu fortati foarte mult, chiar daca apelati la astfel de tratamente.Odihniti-va mai bine, sau relaxati-va intregul corp pentru cateva minute, tinand ochii inchisi si acoperiti cu palmele, pentru a fi tinuti in intuneric complet.
Ochii obositi, umflati
In cazul in care observati ca nu reactionati la tratamente si aceasta problema se permanentizeaza, este posibil sa va confruntati cu o afectiune care impune consultarea medicului specialist.
Tratamente naturiste
- Pentru a inlatura oboseala ochilor, aplicati comprese alternative, calde si reci, care au un efect inviorator. Terminati intotdeauna cu cele reci, care, pe langa efectul inviorator, intaresc muschii oculari.- Ideale pentru ochii umflati sunt compresele cu ceai de tei. Aplicati astfel de comprese si mentineti-le timp de 15-20 de minute.- Un alt tratament pentru ochii obositi, umflati, se bazeaza pe zer. Aplicati pe ochi comprese inmuiate in zer rece, de la frigider, pana cand simtiti ca s-au incalzit. Schimbati-le cu altele noi si repetati acest procedeu de cate ori aveti nevoie pentru a va relaxa ochii. Clatiti-va apoi ochii cu apa calduta si incheiati tot cu apa rece.- In acelasi scop se pot folosi si doua linguri racite la congelator. Umeziti lingurile si lasati-le in frigider pana cand ingheata. Folositi-le apoi lipind partea concava de pleoape timp de cinci minute. Se pot aplica si pentru pleoapa inferiora, iar la final executati miscari usoare pe intregul ochi.- Rezultate foarte bune pentru tratarea ochilor obositi, cat si a cearcanelor, se obtin cu ajutorul frunzelor de varza. Varza este recunoscuta pentru proprietatile ei dezinfectante, cicatrizante si calmante. Aplicati frunze moi pe ochii inchisi si lasati sa actioneze cam 15-20 de minute.- Compresele cu gel de aloe vera sau apa de trandafiri sunt ideale pentru ochii obositi si inflamati.
Cearcanele
Daca nu sunt congenitale, cearcanele sunt cosecinta oboselii, a lipsei de somn sau a unei proaste digestii. Alte cauze ale cearcanelor ar putea fi o tulburare renala, hepatica sau ovariana. In aceste cazuri, daca nu se obtin rezultate cu tratamentele simple pe care le vom prezenta, se recomanda consultarea medicului. In primul rand trebuie sa acordati atentie regimului alimentar. Incercati sa consumati cat mai multe legume proaspete, fructe, sau sucuri din legume si fructe (sucul natural din morcovi si mere este delicios si are rezultate incredibile). Sangele incarcat de acizi, datorita unui consum exagerat de alimente grase, devine mai inchis la culoare si se reflecta atat pe piele cat si la nivelul cearcanelor, care devin mai inchise si par mai adanci. Dupa o cura de dezintoxicare, bazata pe cruditati, veti observa cu siguranta rezultatele: culoarea sangelui fiind mai vie, mai deschisa, cearcanele nu vor mai fi intunecate iar ochii vor avea o stralucire itensa si clara.
Tratamente naturiste
- Extrem de benefice pentru reducerea cearcanelor sunt compresele caldute cu infuzie de albastrele. Puteti sa folositi chiar saculete mici din panza, pe care le umpleti cu albastrele, le introduceti un minut in apa clocotita si dupa racire le aplicati pe ochi. Se mai pot aplica si comprese cu infuzie de tei sau rozmarin, care au de asemenea rezultate remarcabile.- Sunt cunoscute rezultatele foarte bune pe care niste banale felii de castravete le au asupra ochilor obositi sau asupra cearcanelor, datorita efectului racoritor. Fie ca aplicati pur si simplu doua felii, fie doua comprese inmuiate in zeama de castravete, pe care le mentineti pentru 15-20 de minute, ochii vostri vor fi mai relaxati, iar cearcanele se vor estompa.- Cartoful are importante proprietati cicatrizante si calmante, reduce cearcanele si calmeaza pleoapele iritate. Se pot aplica doua felii simple de cartof, insa pentru rezultate optime se recomanda urmatorul tratament: pregatiti un piure dintr-un cartof, lapte caldut si galbenusul unui ou. Aplicati acest amestec pe zona ochilor si mentineti timp de 20 de minute, apoi clatiti cu apa calduta. Cartofii cruzi sunt foarte buni si pentru pungile de sub ochi.- Rezultate incredibile se pot obtine si prin aplicarea compreselor cu ceai verde. Acestea sunt benefice atat pentru cearcane, cat si pentru pungile de sub ochi sau pentru riduri. Daca aveti ceai la pliculet, puteti sa folositi chiar aceste pliculete, pe care le introduceti un minut sau doua in apa calduta si apoi le aplicati pe ochi.- Pentru atenuarea cearcanelor si a pungilor de sub ochi se pot folosi si comprese cu apa sarata (aproximativ 25 de grame de sare la 500 grame de apa).

vineri, 6 martie 2009

Sforaitul

Un studiu publicat in editia din 1 septembrie a revistei Sleep arata faptul ca sforaitul zgomotos este un factor de risc independent pentru ateroscleroza carotidiana precoce, a carei evolutie poate duce la AVC-uri. Intr-un studiu pe 110 adulti, prevalenta aterosclerozei carotidiene la cei care sforaiau usor era de 20%, la cei care sforaiau moderat era de 32%, iar la cei care sforaiau zgomotos era de 64%. Dupa ajustarea datelor in functie de varsta, sex, istoric de fumat si hipertensiune, s-a ajuns la concluzia ca sforaitul zgomotos este puternic relationat cu ateroscleroza carotidiana.
"Persoanele care sforaie zgomotos pot avea riscul de a face ateroscleroza carotidiana, care este principala cauza a AVC-urilor." spune principalul autor al studiului si coordonatoarea acestuia, Sharon Lee, profesor asociat si director al Centrului Ludwig Engel pentru Cercetare Respiratorie la Spitalul Westmead din Australia. "Cei care sforaie ar trebui sa isi faca un bilant al factorilor de risc pentru bolile vasculare."
Studiul acesta este primul care masoara obiectiv si cuantifica sforaitul, mai degraba decat sa foloseasca un chestionar pentru a explora asocierea dintre respiratia anormala in timpul somnului si ateroscleroza carotidiana. Dupa cum spune Lee, prevalenta inalta a sforaitului intr-o comunitate sugereaza faptul ca exista nevoie de un management al aterosclerozei din partea institutului de sanatate publica.
The American Academy of Sleep Medicine raporteaza ca sforaitul habitual este intalnit la aproximativ 24% dintre femeile adulte si la 40% dintre barbatii adulti. Sforaitul zgomotos si frecvent este de asemenea un semn pentru apneea de somn.
110 participanti cu varste cuprinse intre 45 si 80 de ani au fost examinati intr-un laborator de somn. Voluntarii au fost impartiti in doua grupuri: cei care sforaie si cei care nu sforaie, cu doar o mica apnee de somn, nonhipoxica.
Participantilor li s-au facut polisomnografii, cuantificand sforaitul, ecografii bilaterale ale arterelor carotide si femurale, cu cuantificarea gradului de ateroscleroza si de risc cardiovascular. Un index al sforaitului (numarul de sforaituri pe ora) si timpul de somn cu sforaituri (numarul total de perioade de 30 de secunde care contineau trei sau mai multe sforaituri, exprimat in procente) au fost folosite pentru a grupa pacientii. Pe baza rezultatelor, participantii au fost considerati a avea un sforait usor (0-25% sforait nocturn), mediu (mai mare de 25-50% sforait nocturn) si zgomotos (mai mult de 50% sforait nocturn).
Prevalenta aterosclerozei era relationata cu timpul de sforait intr-un mod non-linear, cu o prevalenta stabila sub timpul de 50%, dar crescand substantial pentru cei cu timp de sforait mai mare de 50%.
Conform spuselor lui Lee, tratamente precum scaderea in greutate, scaderea aportului de alcool, terapie orala si terapie hiperbara au dovedit ca pot reduce cu succes sforaitul nocturn. Nu exista inca studii care sa demonstreze ca sau daca reducerea sforaitului va duce la revertirea procesului de ateroscleroza carotidiana.

Varsta paterna inaintata, risc crescut de tulburare bipolara la urmasi

Tulburarea bipolara insumeaza diferite modificari ale dispozitiei, clinic cunoscute sub numele de manie. Indivizii cu episoade de manie au de asemenea episoade depresive, sau episoade mixte, in care mania se asociaza cu depresia. Aceste episoade sunt in mod normal separate prin perioade de dispozitie normala, cu toate ca in cazul anumitor pacienti depresia si mania pot alterna in mod rapid. Episoadele maniacale pot uneori genera simptome psihotice precum deluziile sau halucinatiile.
Sindromul bipolar fost subdivizat in bipolar I, bipolar II, bipolar NOS si ciclotimia in functie de tipul si severitatea episoadelor.
Sindromul bipolar a fost redenumit recent sindromul dispozitiei afective bipolare, terminologie care face referire la ciclul dintre episoadele de manie si depresie (cei doi poli), inlocuind vechiul termen de boala maniaco-depresiva, dat de catre Emil Kraepelin (1856-1926). Termenul nou conceput incearca sa limiteze stigma sociala asociata cu “mania” si “depresia” conflictuala.
Exista putini factori de risc identificati in aparitia sindromului bipolar, unul dintre acestia fiind insa prezenta cazuri de psihoza in randul membrilor familiei. Totusi, multi pacienti cu aceasta tulburare nu au rude afectate. Pentru a explica heterogenicitatea bolii, s-au realizat variate incercari de a clasifica boala in functie de varsta aparitiei.
In trecut, alte tulburari psihiatrice, precum schizofrenia si autismul, au fost asociate cu varsta inaintata a tatalui. Pentru a evidentia faptul ca si tulburarea bipolara are o asociere cu cauza mai sus mentionata au fost alesi 13.428 subiecti bolnavi, si s-au ales cinci grupuri de control cu persoane corespunzatoare sanatoase corespunzatoare ca sex si varsta, celor din grupul bolnav.
Cu cat varsta tatalui e mai inaintata, cu atat e mai probabil ca un individ sa fie bipolar. S-a evidentiat aceasta constatare, astfel ca participantii cu tati mai in varsta de 29 de ani aveau un risc ridicat de a dezvolta sindrom bipolar, iar cei a caror varsta paterna era de peste 55 de ani aveau cu 1.37 mai multe sanse sa fie diagnosticati cu afectiunea, spre deosebire de copiii al caror tata avea varsta cuprinsa intre 20 si 24 de ani. Studiul a dezvaluit ca varsta mamei nu influenteaza aparitia acestei boli.
Un posibil mecanism ce ar putea explica acest fenomen ar fi urmatorul: Cu cat barbatii imbatranesc celulele stem se replica succesiv, putand aparea mutatii rezultate din erorile de copiere ale ADN-ului. Femeile sunt nascute cu cantitatea maxima de oua ce au trecut deja prin doar 23 de replicari, un numar ce nu se schimba cu varsta. De aceea erorile de copiere ale ADN-ului nu cresc in numar o data cu varsta mamei. Astfel a fost confirmata afirmatia conform careia varsta materna nu influenteaza riscul de aparitie al tulburarii bipolare.

joi, 5 martie 2009

Lipsa de somn si obezitatea

Alaturi de aportul alimentar, exercitiile fizice si fondul genetic, se pare ca si somnul intervine in controlul greutatii. Desi ceilalti factori sunt luati in serios, lipsa somnului este adesea trecuta cu vederea. Exista doi hormoni principali implicati in reglarea apetitului si a aportului alimentar, ale caror niveluri variaza dramatic in timpul somnului - leptina si ghrelina. Leptina este un hormon cu structura proteica, implicat atat in reglarea metabolismului si a apetitului, precum si in arderea caloriilor. Hormonul este produs de tesutul adipos si interactioneaza cu o serie de receptori, mai ales la nivelul nucleului ventromedial hipotalamic, cunoscut si ca "centrul apetitului". Aici semnalizeaza aportul suficient de alimente, sau satietatea. In timpul somnului, nivelul hormonului creste, trimitand semnale ca este destula energie si deci nu este nevoie sa se produca mai multa. Atunci cand nu dormim suficient, cantitatea leptinei poate scadea atat de mult incat creierul sa interpreteze semnalul ca un aport alimentar insuficient. Semnalele transmise apoi sunt de senzatie de foame, desi nu este de fapt nevoie de un aport caloric crescut. In consecinta, caloriile ingerate sunt stocate in tesutul adipos, pentru a putea si folosite ulterior ca sursa de energie.
Ghrelina este un hormon produs de celulele gastrice fundice si de celule pancreatice, care stimuleaza apetitul. Hormonul mai este produs si de nucleul arcuat hipotalamic, unde stimuleaza la randul sau secretia hormonului de crestere. La acest nivel, activeaza sistemul colinergic-dopaminergic de recompensa, circuit care intareste nevoia de recompense, cum ar fi mancarea, dar si substante care pot duce la dependenta. Un studiu a aratat ca somnul pe perioade scurte se asociaza cu nivele inalte ale acestui hormon si cu obezitatea. Cercetatorii au observat o relatie invers proportionala intre orele de somn si concentratiile plasmatice ale hormonului.
Secretia celor doi hormoni are loc in diferite momente ale zilei, dar mai ales in timpul noptii, relatia dintre privarea de somn si obezitate putand fi explicata printr-o modificare a nivelului acestora, indusa de somnul insuficient.
Jacques Montplaisir, profesor la departamentul de psihiatrie si director al Centrului pentru Probleme de Somn de la Spitalul Sacre-Coeur, spune ca 26% din copiii care dorm mai putin de 10 ore pe noapte intre varstele de 2 ani si jumatate si 6 ani sunt supraponderali. O echipa de cercetatori a studiat 1138 de copii si au observat ca: 26% sunt supraponderali, 18,5% aveau un indice de masa corporala intre 25 si 30 si 7,4% erau obezi, cu un IMC peste 30.
Un alt studiu a analizat datele a 17000 participanti din 1982, iar rezultatele au fost urmatoarele:
- cei care dormeau aproximativ 5 ore pe noapte aveau cu 73% mai multe sanse sa devina obezi decat cei care dormeau 7-9 ore pe noapte,
- cei care dormeau 6 ore pe noapte aveau cu 27% mai multe sanse sa devina obezi decat cei care dormeau 7-9 ore pe noapte,
- cei care dormeau doar 2-4 ore pe noapte aveau cu 67% mai multe sanse.