"Amurg" de Stephenie Meyer - partea a doua

Am promis ca voi reveni cu citate pe parcurs ce voi citi din acest mirific roman de dragoste si exact asta am sa fac.

"Am realizat brusc ca nu observasem niciodata cu ce era imbracat. Nu numai in seara asta, ci mereu. Se parea ca nu puteam sa imi iau privirea de la fata lui. M-am fortat sa ma concentrez acum."

"- Albastrul acela arata minunat pe pielea ta, imi spuse el, privindu-ma."

"Parea nelamurit. Se uita in ochii mei si am vazut cat de luminosi erau ai lui, mai luminosi decat ii vazusem vreodata, caramel auriu."

"- Nu-ti pasa daca sunt un monstru? Daca nu sunt om?
- Nu!"

"Se intoarse sa se uite la mine cu o privire melancolica. Ochii lui aurii i-au inlantuit pe ai mei si mi-am pierdut sirul gandurilor. L-am privit pana cand a intors capul."

"- Sunt nelinistit cand...sunt departe de tine. Ochii ii erau blanzi dar intensi, pareau sa imi inmoaie oasele. Nu glumeam cand te-am rugat joia trecuta sa incerci sa nu cazi in ocean sau sa nu te calce vreo masina. Tot weekendul am fost cu mintea aiurea, ingrijorat din cauza ta. Si, dupa ce s-a intamplat in seara asta, sunt surprins ca ai trecut de tot weekendul nevatamata."

"Vocea lui de catifea era irezistibila."

"- Nu vezi, Bella? Una este sa ma facpe mine nefericit si alta este sa fii si tu atat de implicata. Isi intoarse privirea chinuita spre drum, vorbind atat de repede incat abia intelegeam. Nu vreau sa simti asta. Vocea lui era joasa, dar imperativa. Cuvintele lui ma raneau. Nu e bine. Nu e sigur. Sunt periculos, Bella, te ro, intelege asta!
- Nu."

"- Plangi?
Parea ingrozit. Nu-mi dadusem seama ca umezeala din ochii mei daduse pe-afara. Mi-am sters repede obrazul cu palma si, sigur ca da, lacrimile tradatoare erau acolo, dandu-ma de gol."

"- Bella? M-am intors, iar el se apleca spre mine, cu fata lui palida superba, la doar cativa centimetri de a mea.
Inima a incetat sa-mi mai bata.
- Somn usor, mi-a spus el. Rasuflarea lui mi-a atins fata, ametindu-ma. Era aceeasi aroma extraordinara care emana din jacheta, dar intr-o forma mai concentrata. Am clipit, zapacita cu adevarat. El se retrase."

"Chiar nu era vina lui ca avea o voce atat de irezistibila. Sau ca ochii lui erau capabili de asa ceva."
"Dar la usa clasei unde aveam spaniola, sprijinindu-se pe perete - aratand ca un zeu grec mai mult decat avea oricine altcineva dreptul sa arate -, ma astepta Edward."

"- Chiar crezi ca tii la mine mai mult decat tin eu la tine? murmura el, aplecandu-se mai aproape de mine in timp ce vorbea, cu ochii lui patrunzatori de un auriu-inchis.
Am incercat sa imi amintesc cum sa expir. A trebuit sa ma uit in alta parte ca sa imi revin."

"Daca este cel mai bine pentru tine sa plec, atunci ma voi rani pe mine ca sa nu te ranesc pe tine, ca sa te protejez."

"Si atunci, cand camera s- a intunecat complet, am devenit brusc hiperconstienta ca Edward statea la mai putin de un centimetru de mine. Am fost uimita de electricitatea neasteptata care curgea prin mine, mirata ca era posibil sa fiu si mai constienta de prezenta lui decat eram deja. Un impuls nebunesc sa ma intind spre el si sa il ating, sa ii mangai fata perfecta, doar o data, in intuneric, aproape m-a coplesit. Mi-am incrucisat bratele la piept, cu palmele facute pumn. Imi pierdeam mintile."

"Fata lui m-a speriat -expresia ei era sfasiata aproape indurerata si atat de fioros de frumoasa incat nevoia de a-l atinge izbucni la fel de puternic ca si inainte. Salutul mi se opri in gat."

"Pielea ii era la fel de rece ca intotdeauna, dar dara pe care au lasat-o degetele lui pe pielea mea era incredibil de calda, ca si cum m-ar fi ars, dar inca nu simteam durerea."

"Edward ma astepta, sprijinit nonsalant pe peretele salii de sport, cu fata lui fermecatoare acum relaxata. Cand am pasit langa el, am simtit un sentiment ciudat de eliberare."

"Ochii lui arsera de sinceritate pentru un moment foarte lung, facand ravagii cu ritmul inimii mele, apoi devenira jucausi."

"Se intinse sa imi deschida usa, iar apropierea brusca mi-a facut inima sa palpite cu frenezie."

"Imi adresa zambetul lui strengar, oprindu-mi respiratia si inima. Nu-mi puteam imagina ca un inger ar putea fi mai frumos. Nu era nimic la el care sa poata fi imbunatatit."

"Toata agitatia a disparut in clipa cand m-am uitat la fata lui calma, calmandu-ma instant."

"Camioneta asta e indeajuns de batrana incat sa fie bunica masinii tale, ai putin respect."

"Camasa lui alba era tot fara maneci si o purta descheiata, astfel ca pielea alba si neteda a gatului curgea neintrerupta peste contururile de marmura ale pieptului, iar musculatura perfecta nu mai era acum doar sugerata sub hainele care o acopereau. Era prea perfect, am realizat eu, cu un junghi profund de disperare. Nu se putea ca aceasta fiinta dumnezeiasca sa imi fie destinata."

"Atingerea lui rece nu inceta sa imi faca inima s-o ia nebuneste la goana."

"De fiecare data, frumusetea lui ma sfasia de tristete."

"In lumina soarelui, Edward era socant. Nu ma puteam obisnui cu imaginea lui, desi ma holbasem la el toata dupa-amiaza. Pielea lui, in ciuda imbujorarii vagi date de vanatoarea de ieri, stralucea, ca si cum mii de diamante minuscule ar fi fost impregnate pe suprafata ei. Era intins pe iarba, complet nemiscat, cu camasa descheiata peste pieptul sculptat si incandescent, cu bratele scanteietoare dezgolite. Pleoapele lui stralucitoare, de un violet-deschis, erau inchise, desi, bineinteles, nu dormea. O statuie perfecta, sculptataintr-o piatra necunoscuta, neteda ca marmura, sclipitoare precum cristalul."

"Am stat in tacere, privindu-ne in ochi, incercand sa ne citim gandurile."

"Cat de relaxat, cat de uman parea acum in timp ce radea, cu fata lui ingereasca netulburata! Era un Edward diferit de cel pe care il cunoscusem la inceput. Si m-am simtit si mai atrasa de el."

"Bratul lui se stranse intr-o capcana de netrecut in jurul taliei mele."

"- Esti intoxicata de prezenta mea."

"pur si simplu isi apleca fata spre mine si isi trecu buzele incet de-a lungul obrazului meu, de la ureche la barbie si inapoi. Am tremurat."

"Visul oricarui tata, ca fiica lui sa fie plecata de acasa cand incep hormonii s-o ia razna."

"I-am simtit mana, mai usoara decat aripa unui fluture, dandu-mi parul umed pe spate, astfel incat buzele lui sa poata atinge scobitura de dupa ureche."

"Adu lanturile! Sunt prizonierul tau!"

"tu reinvii omul din mine si totul e mult mai puternic pentru ca e nou."

"Doar pentru ca rezist vinului, nu inseamna ca nu pot aprecia buchetul, sopti el. Ai un miros foarte floral, a levanda... sau frezie, observa el. Imi lasa gura apa."

"vocea unui inger, dulce in urechea mea"

Incantator, nu? Sper sa va fi sporit curiozitatea astfel incat sa reusesc sa va conving ca merita citita aceasta carte. Eu o sa revin si cu o ultima parte de citate atunci cand o sa termin cartea de citit.